Luna august. Acea lună din an când gândul îți e doar la concediu! Pentru un fotograf de nuntă luna august se împarte în două: 14 zile de post și încă 2 weekend-uri când nu ai timp nici să respiri. Deși ar fi momentul propice, la jumătate de sezon de nunți să te relaxezi puțin și să vezi marea, realizezi că ai foarte multe fotografii de prelucrat și ar fi bine să stai acasă și să recuperezi.

Pentru că anul acesta, ca de obicei, “am pierdut trenul spre mare”, nefăcându-mi nici un plan din timp, am realizat că ai mei colegi și prieteni care și-au rezervat concediile încă din iarnă m-au lăsat pe dinafară. Ca soluție de ultim moment am zis că mă urc în mașină și nu mă opresc până nu simt miros de crustacee, dar nu-i așa că trist să te bălăcești singur? Așa că am încercat să “corup” prietenii care mi-au rămăs acasă, fără succes însă. Motivele au fost diverse, dar cele mai frecvente au fost că nu își pot lua concediu pe o zi pe alta (Ah da! Nu toți sunt liber profesioniști) sau alții cu familie și copii au mai multe chestii de făcut înainte să pornească într-o aventură.

Deci, supărat pe situație, mi-am luat cortul și am zis că plec un weekend în sălbăticie cu o colecție frumoasă de filme pe care să le văd. Apoi mi-am amintit că la Biertan în județul Sibiu cei de la TIFF origanizează “Lună Plină” festival de filme horror și fantastice! Am zis: Ce idee grozavă! Să vezi filme de groază noaptea, în aer liber, într-un sat săsesc din Transilvania. Ce poate fi mai “înfricoșător” pentru un dude ca mine care nu se lasă surprins de efectele speciale? Nu are rost să mai zic că am încercat să iau niște omuleți cu mine, dar am constatat că nu există chiar atât de mulți iubitori de filme horror. Deci, aventură pe cont propriu!

Am pornit la festival extrem de entuziasmat, pentru că la urma urmei un om ca mine care interacționează weekend de weekend cu sute de persoane nu va duce lipsă de socializare chiar dacă sunt numai necunoscuți în jur. Dar această aventură nu putea trece fără să fie surprinsă într-un video.

De cum am ajuns în Biertan am știut că va fi un weekend pe cinste. Și asta că satul ăsta arată mai degrabă ca un mic orășel medieval. Chiar dacă nu este asfalt peste tot, centrul satului cu biserica fortificată are o mică piață unde găsești magazine cu autoservire, restaurante, cafenele, magazine de suveniruri și oameni super faini! Și cum lumea asta e foarte mică m-am întâlnit cu prieteni (Dragoș, Gabriela, Dada și Ezster) și desigur mi-am făcut și unii noi! Am dat o tură prin cetate să vizităm biserica unde am văzut cea mai awesome încuietoare medievală și am dansat pe muzică super chill cu oameni necunoscuți veniți la un spectacol de jazz. Și pentru prina dată în viață am fost la un Escape Room care a fost super distractiv.

Festivalul a fost fain organizat. Pe timp de zi proiecțiile erau în căminul cultural (unde slavă Domnului era aer condiționat), iar pe timp de noapte în aer liber. Este chiar o plăcere să vezi un film horror pe un mega ecran și în spate să fie o biserică fortificată foarte creepy. Filmele nu m-au impresionat și asta pentru că sunt eu f*cking critic. Au fost filme bune, agresive, burtale cu mult sânge și foarte explicite, dar pentru mine contează mai mult o poveste bună cu fir epic pe mai multe planuri, cu personaje care au conflicte interioare (cu o doză mare de psihologie) și care după vizionare îți lasă măcar un semn de întrebare. Dar nah… M-am bucurat de atmosferă!

Am stat în camping, dar pentru că deși erau 33 de grade ziua, noaptea temperatura cobora chiar și sub 15 grade, motiv pentru care nu am dormit în cort ci în mașinuța mea frumoasă, Volvo. Și pentru că în Volvo V50 încape orice, am rabatat bancheta din spate și am dormit ca la un hotel de cinci stele pe salteaua gonflabilă de 190x100cm. Lux! Campingul era chiar pe un teren de fotbal, iar pentru că exista și un teren sintetic lângă (făcut probabil cu fonduri europene) oamenii din Biertan s-au gândit să facă și o clădire cu toalete și dușuri. Lux din nou!

Obișnuit cu festivaluri precum Electric Castle și Untold, am plecat cu mulți bani de acasă și m-am întors cu la fel de mulți pentru că în Biertan toate chestiile sunt ieftine. Am mâncat în fiecare zi la restaurant și la Gastro Rock (chiar bună mâncare) și am cumpărat răcoritoare de la magazinele locale. Erau acolo niște doamne foarte simpatice care vindeau pâine cu zacuscă! Mmm!

Și cum nici o aventură nu poate fi presărată doar cu lucruri bune, trebuia să se întâmple și ceva nasol. Da. Am rămas fără baterie la mașină. Că deh, unii producători români de acumulatori auto constuiesc produse care după ce ies din garanție te pot lăsă oricând. Cea mai urâtă parte a fost că am rămas pe dinafară. Nu am mai putut deschide mașina de la telecomandă și nici cheia mecanică nu m-a ajutat foarte mult (probabil cum nu am folosit-o s-a înțepenit încuietoarea). Deci am fost homeless pentru câteva ore. Suedezii de la Volvo au făcut treabă bună când au gândit sistemul antifurt. Am încercat tot ce zboară și se mănâncă și nu am putut să “îmi sparg” mașina. Când eram în punctul extrem de a sparge un geam, a apărut salvarea. Niște băieți de treabă de la Cluj veniți cu “vacile” în camping (termen folosit de ei pentru a descrie SUV-uri masive) au scos sculele din portbagaj, mi-au ridicat mașina sus, am dat jos scutul de la motor și i-au dat curent. Mi-am recuperat casa! Ei au fost eroii mei! (Sebi, dacă citești acest articol să știi că îți mulțumesc enorm). Și uite așa mi-am făcut noi prieteni în timp ce am savurat câteva beri și am impărțit cu ei chips-uri, covrigi și Skittles! Dar pentru că Universul este un cerc închis și lucrurile se așează mereu așa cum trebuie a venit rândul meu să ajut alți homeless-i. Niște băieți din Iași veniseră în camping și voiau să doarmă în micuța lor mașină VW Polo parcată chiar lângă mine. Pentru că i-am văzut că nu stau foarte comfortabil i-am invitat să doarmă în cortul meu, care oricum era liber. Mi-au mulțumit foarte mult, iar dimineața am găsit lângă cort mai multe doze de bere pe care le-am donat pazinicilor de treabă care ne-au păzit tot weekendul.

A fost și weekend-ul în care se vedeau perseidele așa că nu m-am putut abține să nu fac câteva fotografii având în vedere că cerul a fost foarte senin.

Am avut și party-uri în camping, foc de tabără, iar oamenii veniți la festival au fost extrem de relaxați și faini! Pentru că în ultima seara am înghețat de frig la proiecția ultimului film, m-a dus la focul de tabără ca să mă încălzesc. M-am băgat în seamă cu oamenii de pe acolo și am stat la povești până dimineață. Acolo am cunoscut-o și pe Alina care, surprinzător, îmi știa munca de fotograf și a avut o ocazie bună ca să mă felicite pentru asta! Aww! Ce mică e lumea.

Această experineță a fost una genială pentru mine. Am învățat că lucrurile spontante pot fi uneori experiențe grozave, că poți să îți faci prieteni oriunde, că există oameni cu suflet mare care te scot din necaz fără să aștepte nimic în schimb, că țara asta nu e chiar atât de nasoală cum tot auzim la TV și că dorințele inconștiente uneori vor deveni realitate dacă te lași ușor purtat de val!

Deci ideea de a merge singur la un festival a fost grozavă!