Ceremonia umanistă poate fi o alternativă pentru cei care, din varii motive, nu pot realiza o cereminie religioasă în ziua nunții lor. Este un concept destul de nou, cel puțin în Romania, dar având în vedere că în ultimul timp mulți miri doresc să-și facă nunta în aer liber, s-a putea ca acest gen de ceremonie să fie exact ce au nevoie.

Am discutat cu Dragoș Stan de la Epic Show care, pe lângă o mulțime de alte lucruri, se ocupă și cu oficierea ceremoniilor umaniste.

Ce este ceremonia umanistă?

Este o ceremonie laică, non-religioasă, plină de simboluri, prin care se serbează dragostea. Provine din doctrina umanistă care plasează omul în centrul universului și care îi acordă acestuia o importanță deosebită. În fond, este același lucru cu o ceremonie religioasă, în care mirii își jură credință și dragoste eternă, însă se bazează pe legile morale și nu este implicată divinitatea.

Acest gen de ceremonie nu are ca menire să-i îndepărteze pe oameni de religie, ci este doar o alternativă pentru cei care sunt persoane spirituale, dar care nu aparțin sau nu se identifică cu nici un cult religios (ca insituție).

Ce se întâmplă la o ceremonie umanistă?

Iubirea dintre două persoane este un subiect foarte intim, iar fiecare cuplu este unic în felul său. De aceea s-ar putea ca o ceremonie clasică, unde nu există posibilitatea de a modifica procesul, să nu fie placul multor miri. Principalul atuu al ceremoniilor umaniste este că sunt 100% personalizabile, iar fiecare cuplu poate alege despre ce să se vorbească și ce să se întâmple efectiv.

În primă fază are loc o întâlnire în care viitorii miri discută cu maestrul de ceremonii pentru a se cunoaște și pentru a stabili lucrurile pe care doresc să se pună accentul.

Conceptul poate fi realizat în absolut orice mod. Pot fi inserate elemente care țin de job-urile mirilor, de hobby-uri sau de lucrurile care le plac. Ceremonia poate avea în centru povestea lor de dragoste, iar decorul și ambianța rămâne la latitudinea mirilor.

Dragoș începe toate ceremoniile cu o notă explicativă pentru a-i familiariza pe invitați cu ceea ce urmează să se întâmple. Le expune conceptul, dar și motivele pentru care mirii au ales acest gen de ceremonie.

Urmează partea de ceremonie efectivă, când se întâlnesc mirii, când fac schimb de inele și când își rostesc jurămintele. Pot exista și nași cu rol activ sau pasiv, dar și alți invitați care pot interveni cu discursuri, toast-uri sau cântări.

De ce ai alege o astfel de ceremonie?

Pe lângă faptul că îți dorești ceva diferit, pot exista mai multe restricții când vine vorba de a realiza o ceremonie religioasă în ziua nunții.

Spre exemplu, Biserica Ortodoxă Română nu permite ca Sfânta Taină a Cununiei să fie realizată în afara lăcașurilor de cult, iar din acest motiv, cei care doresc o ceremonie în aer liber, nu o vor putea realiza. Cei care sunt religioși pot face cununia la biserică înainte de nuntă, iar în ziua marelui eveniment pot opta pentru o ceremonie umanistă.

În cazul mirilor care aparțin unor culturi religioase diferite și este prea complicat procesul de a se converti de la o religie la alta, pot din nou opta pentru o ceremonie umanistă care este imparțială.

Ce ar trebui să știe mirii înainte de a contacta un maestru de ceremonii?

Nu există ceva specific despre ce ar trebuie să știe sau să facă mirii înainte de o astfel de ceremonie. Neexistând tradiții sau dogme, tot procesul este unul relaxat.

Ce părere au de obicei părinții mirilor?

În general mirii care aleg o ceremonie umanistă au o relație destul de deschisă cu părinții lor. Practic sunt pe același sistem de gândire. Sunt și cazuri în care părinții sunt mai reticenți, dar după ce văd despre ce este vorba, ajung să le placă și să li se pară un lucru interesant.

Cât costă oficierea ceremoniei umaniste?

În general maeștrii de ceremonii oferă și servicii de planning și coordonare în ziua nunții. Mirii pot opta pentru un serviciu sau pot alege un pachet mai mare. Prețul începe de la 150 de Euro doar pentru partea de ceremonie.

Concluzie

Indiferent care ar fi motivul pentru care optați pentru o ceremonie umanistă cu siguranță va fi un lucru spectaculos atât pentru voi, cât și pentru invitații de la nuntă. O puteți personaliza exact cum doriți voi și cel mai important, vă veți putea bucura de adevărata ei însemnătate.

Pe Dragoș Stan îl puteți găsi la telefon: (0745) 417 435 sau la email: dasentertainmentsrl@gmail.com

La toate conferințele de fotografie de nuntă și în toate întâlnirile dintre fotografi (offline și online) se discută despre tehnologie, tehnică, marketing și conduită, se discută despre calitate și fotografii spectaculoase, însă de puține de ori se abordează teme precum scopul final al acestor fotografii.

Adevărul este că industria creată în jurul nunților a explodat în ultimii ani, iar toți prestatorii încearcă să aducă un plus de valoare și inovație astfel încât să-și găsească locul pe piață. Acesta este un lucru bun, dar din păcate, de multe ori se îndepărtează de lucrurile care contează, de fapt, cu adevărat. Chiar dacă mirii doresc fotografii cât mai diferite, mai interesante și mai spectaculoase, imaginile simple, portretele clasice și fotografiile de grup au un rol important care nu poate fi ignorat. Această tendință se vede din ce în ce mai des și în fotografia de nuntă.

Scopul nunților

Că să înțelegeți mai bine contextul subiectului de care vorbim astăzi, trebuie să facem o mică analiză asupra motivului real pentru care au loc nunțile. De ce există acest gen de evenimente și desigur, de ce sunt necesare fotografiile. Cu alte cuvinte, care este motivul real pentru care oamenii angajează un fotograf în această zi importantă din viața lor. 

Nunțile au efectiv trei scopuri: două materiale și unul psihologic.

1. Oficializarea relației:

Motivul principal pentru care oamenii fac nuntă este pentru că doresc să oficializeze realția de cuplu. Când doi oameni se iubesc și au un angajament verbal, acea relație este cunoscută și recunoscută într-un grup relativ mic de oameni: familie și prieteni. Ca relația să fie oficială în fața statului este necesar ca partenerii să-și exprime verbal această dorință și să semneze anumite acte. Acest lucru are loc la Casa de Căsătorii în fața unui ofițer al statului. Deci, practic are loc o ceremonie unde sunt necesari minim doi martori, iar mai apoi acel angajament verbal își schimbă statutul în “familie”, așa cum este definită în Codul Civil. 

După, în funcție de credințele ficăruia, are loc o ceremonie religioasă, tot pe același principiu, prin care noua familie cere binecuvântarea divinității, în unele cazuri existând și jurăminte verbale exprimare de ambii parteneri.

Deci, aceste două ceremonii, care au loc în cadrul nunții, sunt procesele de bază, care creează o relație oficial recunoscută de întreaga societate.

2. Întâlnirile dintre oameni:

Nunțile sunt un bun prilej pentru ca oamenii să se întâlnească și să petreacă timp împreună. Acesta reprezintă al doilea motiv pentru care nunțile a loc în maniera pe care o cunoaștem. Fie că vorbim de cei care au participat la cele două ceremonii, fie că ne referim la cei prezenți la petrecere, există un numitor comun: sunt oameni care nu s-au văzut de mult timp, sunt oameni care poate nu au fost niciodată împreună în același loc sau sunt oameni care pur și simplu se bucură de bucuria mirilor. 

Acest întâlniri de persoane sunt de cele mai multe ori unice în viața acelor familii și au ca scop reîmprospătarea relațiilor. De aceea nunțile sunt cel mai bun pretext pentru ca acești oameni să petreacă timp împreună.

3. Creează repere în viața oamenilor:

Scopul psihologic al nunților setează un nou statut în viața oamenilor. Mirii pășesc în viața de familie, iar de acum înainte, nu vor mai fi persoane care își plănuiesc viitorul doar din perspectivă individuală, ci vor ține cont de dorințele și părerile partenerului. Este o schimbare a modului de percepție, lucru care se răsfrânge și asupra celor din jur. Părinții mirilor își schimbă atitudinea fața de copiii lor. Dacă până la nunta îi priveau ca pe niște copii cărora trebuie să le coordoneze pașii, de acum încolo ei devin simplii consfătuitori. Din punct de vedere social, părinții și copii sunt pe picior de egalitate. Ambii au o familie proprie și iau decizii în funcție de parteneri și mai puțin de cei din jur.

Fotografiile de nuntă

Toate aceste trei motive pentru care se fac nunțile dau naștere unor momente pe care oamenii și le doresc imortalizate în fotografii și în video. La cununia civilă și cea religioasă au loc două procesiuni care le schimbă statutul. Fotografiile documentează fiecare pas din aceste ritualuri pentru a reprezenta o mărturie. Sunt imagini care vor arăta în timp istoria acelei familii. Întâlnirile cu oamenii la nuntă sunt un motiv de bucurie, iar fotografiile de grup consemnează legăturile de rudenie și prietenie. Punctul de contitură din viața oamenilor, reprezentat de ziua nunții, dă grandoarea, unicitatea și importanță momentului, motiv pentru care fotografiile și video-ul păstrează amintirea acelor clipe trăite.

Desigur, fiecare fotograf se străduiește să surprindă fiecare moment din nuntă într-un mod cât mai creativ, mai spectaculos și mai interesant, pentru a le oferi mirilor o amintire plăcută. Se pune mare accent pe ședința foto cu cei doi, pe momentele cheie de la cele două ceremonii și pe distracția de la petrecere. În ultimii ani, fotografii și-au arătat măestria și la pregătirile mirilor de acasă (lucru care acum 15 ani nu intra în aria de interes a mirilor sau a fotografilor), la ședințele foto ce se realizează înainte sau după nuntă și prin crearea de imagini spectaculoase în momente relativ simple sau banale. Cumva, aceste fotografii au devenit un fel de bonus. 

Dacă ar fi să facem un top cu genul de fotografii pe care se pun accentul la nuntă, o să observăm că pe primele locuri sunt fotografiile de cuplu cu cei doi miri și imaginile fotojurnalistice, iar pe ultimele locuri vor fi fotografiile de grup cu oameni. Și asta din cauză că sunt imagini simple din punct de vedere tehnic, redundante (mai ales dacă sunt mulți oameni care doresc fotografii cu mirii) și banale pentru că nu implică nici un fel de creativitate. Dacă nu îi cunoști pe acei oameni, imaginile ți se vor părea irelevante.

De fiecare dacă când discut cu viitori miri, încerc să le amintesc faptul că fotografiile finale trebuie să satisfacă nevoile tuturor persoanelor implicate. În primul rând trebuie să fie ei mulțumiți, beneficiarii direcți, în al doilea rând trebuie să fie mulțumiți invitații, în special familia apropiată, și nu în ultimul rând, fotograful.

Ca fotograf, pe lângă faptul că dorești să îți statisfaci clienții, trebuie să faci și ce îți place ție personal, dar în același timp și ce e relevant în breasla fotografilor. Pentru orgoliul tău personal și pentru a fi recunoscut la nivel de comunitate, trebuie să realizezi imagini care să te valideze. Desigur, orice fotograf care cunoaște tehnicile de fotografiere și de editare poate crea imagini clare, curate și suficient de bune pentru miri. La aceste imagini, din punct de vedere tehnic, nimeni nu are obiecții. Dar când vine vorba de concursuri, unde se votează, pe lângă aspectul general al imaginii și originalitatea sau spectaculosul momentului surprins, aceste imagini simple, cum ar fi un portret superb (de altfel) cu mirii, nu vor fi luate în considerare. De aici e și toată frenezia asta cu fotografi care se străduiesc să realizeze fotografii creative, însă nu de puține ori, involuntar, aceștia uită că trebuie să ofere aceeași atenție și imaginilor mai puțin spectaculoase.

Și totuși, de ce sunt atât de importante fotografiile de grup?

Ca să înțelegem mai bine acest lucru trebuie să analizăm realația dintre părinți sau bunici și miri, ce înseamnă pentru ei nunta copiilor sau respectiv nepoților și de ce anumite fotografii au o mai mare relevanță pentru aceștia.

Părinții

A fi părinte este cu siguranță o mare responsabilitate, dar pe lângă greutățile și satisfacțiile pe care le implică, creșterea unui copil vine la pachet cu anumite idealuri. Părinții își doresc ce e mai bun pentru copilul lor, iar pentru asta au nevoie de o confirmare că și-au făcut treaba responsabil. Așa se explică faptul că părinții doresc pentru copil o bună evoluție școlară, realizarea unei cariere într-un anume domeniu de activitate și împlinirea pe plan personal. Cum spuneam și mai devreme, punctul maxim este realizarea unei familii. O dată cu nuntă, se schimbă percepția părinților asupra copiilor lor, căsnicia fiind în viziunea lor, un apogeu al maturizării.

De aceea la nuntă, părinții se implică în eveniment ca toate lucrurile să meargă bine și sunt vizibil emoționați când își văd fica în rochie de mireasă sau băiatul în costum de mire. Și aici intervin lucrurile care contează cu adevărat pentru ei, cu fotografiile aferente. La pregătirile de acasă, fotografiile cu mirele sau mireasa împreună cu părinții sunt cele mai emoționante. Eu personal, am grijă că în acele momente să fie nu mai fie și alți oameni în încăpere și îi încurajez să se îmbrățișeze, să se sărute pe obraz sau să-și spună lucruri frumoase. De cele mai multe ori atât mirii cât și părinții lor se emoționează, iar reacțiile spontane și sincere, pe care le surprind în fotografii, reprezintă un anumit gen de intimitate părinte-copil cu care acești oameni nu se întâlnesc foarte des. 

De-a lungul timpului mi-am dat seama că oamenii nu au fotografii din astfel de momente sincere. Chiar dacă toți își fac selfie-uri cu părinții sau se surprind în fotografii cu grup la diverse evenimente, lipsește acea apropiere specifică relației părinte-copil. De aceea putem exploata acest aspect la nuntă că să le oferim oamenilor fotografii cu adevărat relevante.

Apoi sunt fotografiile formale, de grup, care se fac de obicei după cununia civilă sau cea religioasă, când oamenii se uită la cameră și zâmbesc frumos. La aceste imagini mă refer când spun că nu le plac fotografilor să le facă pentru că sunt prea banale. Dar, deși poate nu o să mă credeți, sunt unele dintre fotografiile mele preferate pentru că îmi place să observ gradele de rudenie dintre oameni și să urmăresc care sunt asemănările fizice dintre aceștia. Oamenii se pregătesc temeinic pentru nuntă, investesc sume considerabile de bani în haine frumoase, doamnele merg la saloane de înfrumusețare, iar mirii au grijă să arate superb în ținutele de nuntă. De aceea, portretele clasice, în care se văd toate aceste detaliile (coafură, machiaj, haine, pantofi etc.) vor fi foarte apreciate. Nu știu dacă ați observat, dar tocmai aceste imagini au șansele cele mai mari să ajungă pe rețelele sociale. Părinții au nevoie de aprecierea prietenilor lor din mediul online, iar din acest motiv sunt foarte nerăbdători să primească fotografiile. Este un lucru normal și firesc, iar eu ca fotograf înțeleg foarte bine această nevoie. Este un moment unic pe care părinții mirilor l-au așteptat toată viața și mi se pare justificată nevoia de a se mândri cu ai lor copii în postura de mire și mireasă.

Bunicii

Pentru bunici nepoții sunt lumina ochilor lor. La rândul lor au fost și ei părinți și au avut grijă ca ai lor copii să crească frumos, să primească o educație bună și să fie cineva în viața. O dată cu trecerea timpului, acești oameni au observat că îmbătrânesc, iar când copii lor au devenit independeți și-au dau seama că scopul lor suprem (adică creșterea copiilor) începe să dispară. Din acest motiv, atunci când apar nepoții, bunicii își stabilesc un nou scop prin a le purta de grijă. Așa se explică acest atașament.

Dar vine momentul nunții nepoților, iar bunicii o trăiesc cu mare intensitate. Au trecut printr-un episod similar cu ai lor copii, iar când asta se repetă cu nepoții, bunicii trăiesc o mare bucurie pentru că au condus spre maturitate încă o generație de oameni. Pentru ei nu prea contează cum va fi nunta. Îi iubesc atât de mult pe nepoți încât îi lasă să facă lucrurile așa cum doresc ei, fără a se implica activ în organizare. Pentru ei, cele mai importante momente sunt acelea când pot să stea câteva clipe în preajma mirilor, când îi felicită, sărută sau îmbrățișează. Acestea sunt momentele când fotograful trebuie să fie extrem de atent. Dacă va surprinde fotografii cu interacțiunea cu bunicii, aceștia vor fi cei mai fericiți. Am observat că aceste imagini ocupă un loc de cinste în casa buncilor. Cu siguranță ați văzut și voi fotografii de familie puse pe perete sau prinse în ramele icoanelor din casele de la țară.

Desigur, nu am gândit din totdeauna așa. La început nu mi-am dat seama cât sunt de importante aceste fotografii, dar o dată cu experiența, au fost câteva întâmplări care m-au făcut să-mi schimb modul de a vedea lucrurile. O să vă spun trei povești care pot servi ca exemple.

Povestea 1

În 2016, un prieten bun din copilărie m-a chemat să-i fotografiez nunta. M-am bucurat foarte tare mai ales că eram și prieteni de familie. Mamele noastre au fost foarte apropiate și urma ca și părinții mei să fie invitați la nuntă. 

Am mers la eveniment, am făcut fotografiile, mirii au fost foarte mulțumiți de rezultat, iar tot procesul fotografic s-a terminat cu bine. 

Într-o zi am primit un telefon de la mama mirelui, iar timp de 20 de minute mi-a spus cât de urâte sunt fotografiile pe care le-am făcut, cât de dezamăgită este și că ce greșeală mare a făcut copilul ei alegându-mă ca fotograf la nuntă. Am rămas înmărmurit. Am încercat, evident, să văd unde am greșit. Doamna nu mi-a dat drept la replică și și-a continuat monologul. Într-un final am deslușit misterul când mi-a pus ceva genul acesta: “Nu știu cum ai făcut tu pozele, dar eu nu am o poză ca lumea cu copilul meu mire. În toate pozele sunt grasă, bătrână și urâtă și eu nu arăt așa în realitate.” Atunci am înțeles. Doamna probabil că nu a fost până atunci fotografiată cu un aparat foto profesional, care arată realitatea așa cum este ea, cu toate ridurile și imperfecțiunile pielii. Probabil a avut un șoc. Mi-a spus că de suma mare de bani pe care am primit-o aș putea să retușez toate imaginile în care apare pentru a arăta exact așa cum credea ea că arată. Nu i-am dat un răspuns. După ce am încheiat conversația, l-am sunat pe mire și i-am spus toată povestea, iar replica lui a fost următoarea: “Las-o pe mama, nu o băga în seama!”

Evident, nu puteam lăsa situația așa. Am discutat din nou cu ea, i-am propus să aleagă 5-10 imagini care îi plac cel mai mult, iar pe acelea le voi retușa exact așa cum dorește. Nici nu a vrut să audă. Mi-a zis că ori totul, ori nimic. Iar dacă aleg să nu modific nici una, eu și familia mea va trebui să uităm că i-am cunoscut vreodată. Vă dați seama cât de supărată era.

A doua zi am revenit cu un telefon. Am sperat că se va calma. I-am explicat că nu pot să retușez cele câteva sute de imagini în care apare și dânsa, fiindcă ar dura prea mult și ar fi destul de complicat. I-am făcut o nouă ofertă. I-am spus că îi voi face un tablou, pe orice dimensiune dorește, cu fotografia ei preferată, retușată ca la carte. A acceptat, ne-am împăcat aparent și urma să-mi spună în câteva zile numele imaginii.

Au trecut 4 ani de atunci și nu a mai dat nici un semn. Nu a mai vorbit cu nici un membru din familia mea. Ne-am întâlnit la botezul nepotului (copilul foștilor miri), prilej cu care mi-a amintit încă o dată de situație. Aceeași discuție, nici un rezultat.

În timp ce scriam acest articol mi-am amintit de povestea aceasta. Cred că după ce trece pandemia voi alege o imagine, o voi retușa și îi voi face cadou un tablou. 

V-am spus povestea asta ca exemplu că să înțelegeți cât de importante sunt pentru părinți pozele cu ai lor copii. Chiar dacă doamna în cauza a exagerat și a dat naștere la un scandal probabil nefondat, trebuie să înțelegem că pentru ea, modul în care arăta în ziua nunții copilului ei este de departe cel mai important aspect.

Povestea 2

Acum mulți ani, la o nuntă, în timpul petrecerii au fost un moment când s-a oprit dansul pentru ca oamenii să servească un fel de mâncare. A venit la mine un domn, undeva la vreo 60 de ani, care purta ochelari de soare chiar și în interior. L-am observat încă de la începutul nunții, dar nu i-am dat importanță. Mi-a cerut să le fac o fotografie de grup, lui și foștilor lui colegi de serviciu. Zis și făcut. S-au adunat vreo 15 persoane pe ringul de dans, iar el a stat în mijloc. La final mi-a mulțumit frumos. 

Colegul videograf era lângă mine. M-am întrebat dacă îl cunosc pe acel om, iar răspunsul meu a fost evident, nu. Și atunci mi-a spus povestea lui. Domnul respectiv a fost șef de sală în restaurantul unde avea loc nunta, iar colegii lui de serviciu erau foștii ospătari. Am fost un om foarte corect cu toată lumea și își făcea treaba responsabil. Doar că… era orb. Vă dați seama că în acel moment am început să îmi pun o mulțime de întrebări: Cum se deplasează fără ajutor? Cum de a știut că eu sunt fotograful și cum venit direct la mine să îmi ceară o fotografie deși el nu mă vedea? Hmm… 

Pe moment mi-am văzut de treabă în continuare, dar după nunta am continuat să mă întreb: De ce avea el nevoie de fotografie de grup dacă nu o va putea vedea niciodată? Nu știu care este răspunsul, dar singura variantă care are logică e că acest om a pus mai presus de interesul lui, interesul celorlalți. Putea să își vadă liniștit de treabă, însă el s-a gândit că e un moment frumos când sunt toți foștii colegi împreună, iar o fotografie i-ar ajuta pe ceilalți să-și amintească de acest moment. Poate pentru dânsul, colegii au fost ca o familie, iar această situație când sunt toți împreună nu se repetă prea des.

Povestea asta, exemplul acestui om, mă emoționează și acum! Mi se pare incredibil gestul lui de a cere o fotografie pe care nu o va vedea niciodată, doar din dorința de a le face un bine celor din jur. Cumva acea fotografie de grup are o deosebită importanță pentru el, de s-a gândit să păstreze în amintirea celorlalți acel moment.

Povestea 3

Anul trecut am fost la o nuntă la Baia Mare. În timpul ședinței foto miri mi-au spus că nu doresc să facem fotografii cuplu doar cu ei doi. Vor să profite de timpul acesta pentru a-și vizita la spital bunica bolnavă. Coincidența a făcut că și bunica mea era în spital în aceeași perioadă suferind de cancer în fază terminală. Deși ei mi-au spus că nu doresc fotografii la spital, am insistat să-i însoțesc. Bunica mea și-ar fi dorit mult să mă vadă mire, dar știam că nu va avea ocazia asta, însă bunica lor se putea bucura pentru câteva clipe de această imagine cu ei în postura de mire și mireasă.

Într-un final i-am însoțit la spital și am documentat fiecare moment. A fost foarte emoționant pentru toată lumea, dar mai ales pentru bunica lor. După ce ne-am liniștit puțin am făcut câteva fotografii clasice de nuntă. Mirele a avut o replică care mi s-a părut super draguță: După ce ieși de aici, te îmbraci frumos și vom reface aceste imagini!

După nuntă le-am cerut acordul de a posta câteva imagini și de a spune povestea lor. Au fost de acord. Am vrut să-i fac pe oameni să înțeleagă cât de importante sunt clipele petrecute alături de cei dragi și în același timp, cât de importante sunt fotografiile care să ne amintească de astfel de momente unice.

Concluzie

Sper că am reușit, cel puțin într-o mică măsură, să vă fac să înțelegeți cât de importante sunt fotografiile de grup cu oamenii, mai ales în contextul nunții. Dacă sunteți viitori miri nu uitați să rezervați timp în ziua nunții pentru a sta puțin cu bunicii și părinții și pentru a face fotografii cu aceștia. Dacă sunteți fotografi, aveți răbdare cu oamenii și nu refuzați pe nimeni când vă cere o fotografie de grup. Nu puteți știi care este povestea din spate.

Am avut ocazia să jurizez fotografii de nuntă la Selecția Editorilor de pe site-ul www.fotografi-cameramani.ro

Dacă până acum am fost doar participant la concurs, anul acesta mi s-a oferit oportunitatea de a face parte din juriu. Am tratat cu maximă responsabilitate aceasta sarcină pentru a oferi o șansă reală de afirmare colegilor fotografi care sunt buni în ceea ce fac. 

Din pricina unor discuții în comunitate despre modul de jurizare, în care unii colegi au acuzat că premiile se dau pe prietenie fiindcă mereu sunt aceleași nume care câștigă săptămânal, cei de la fotografi-cameramani s-au gândit să facă “Săptămâna porților deschise”. Adică fiecare fotograf care este în juriu, să facă un video live în care să arate modul lui de jurizare, pentru ca fiecare dintre cei care a înscris câte 3 fotografii să aibă o imagine mai clară asupra motivelor pentru care au fost acceptate sau respinse.

Ce este fotografi-cameramani.ro?

Pentru cei care nu știți despre ce este vorba, o să vă spun foarte pe scurt. Fotografi-Cameramani este o platformă online pentru fotografii și videografii de nuntă din România și Republica Moldova. Cei care doresc, își pot face un cont Basic sau Premium unde pot să încarce cele mai bune fotografii sau video-uri de nuntă pe care le-au făcut. De asemenea își pot pune date de contact, o cotație de preț, disponibilitatea pe datele din calendar s.a.m.d. Apoi, în funcție de rating-ul pe care îl au și orașul în care se află, vor apărea pe site într-o anumită ordine. Scopul platformei este să ofere un catalog cu fotografi și videografi de nuntă pentru ca viitorii miri să găsească mai ușor ce au nevoie și ce le place, în funcție de stil, buget și localitate. Pentru a crește rating-ul și a urca cât mai sus în listă, există două tipuri de concursuri: Selecția Editorilor care are loc săptămânal și Concursul anul. La Selecția Editorilor fiecare membru poate înscrie 3 imagini în fiecare săptămână, iar un juriu format din fotografi români va desemna cele mai bune imagini. Cei care obțin selecțiile, acumulează un punctaj, iar în funcție de acesta, va avea un loc în ierarhia site-ului. Desigur, și fotografiile care sunt nominalizate la Concursul Anual sau care chiar câștigă premii în urma jurizării fotografilor din străinătate, vor aduce un aport la punctajul general.

Având în vedere că săptămâna aceasta am primit spre jurizare 347 de imagini, m-am gândit că o analiză live, pe fiecare imagine în parte ar dura destul de mult. De aceea am hotărât să jurizez fotografiile înainte, iar în acest video să vă explic rapid, dar punctual, cum am acordat notele.

Cum analizez fotografiile?

Înainte de a trece la fapte, trebuie să vă explic care este modul meu de analiză asupra fotografiilor, ca să înțelegeți mai bine cum am acordat notele. 

Am observat că mulți colegi nu înțeleg diferența dintre o fotografie bună și frumoasă și una care este cu adevărat spectaculoasă. Că să lămurim acest lucru vă spun doar atât: Orice fotograf de nivel mediu poate crea o imagine cu o compoziție frumoasă, lumină bună și editare corectă care îi va impresiona pe mirii ce se află în ea. Acest gen de imagine, deși este extraordinară pentru miri, nu are ce căuta într-un concurs pentru că este, în definitiv, o imagine simplă, banală, ușor de realizat de orice fotograf profesionist. La fel ca ea, cu singuranță, mai sunt câteva mii, foarte similare. O fotografie de concurs este aceea care iese în evidență printr-o compoziție creativă, prin măestria iluminării sau printr-un moment surprins într-un mod inedit. 

Dacă într-o imagine avem doi miri frumoși care se țin de mână și se uită la cameră, într-o superbă lumină de apus și a fost realizată o editare corectă, deși are șanse mari să ajungă pe peretele din casa mirilor, nu va primi o distincție atâta vreme cât în imagine nu există o poveste, o reacție spontană inedită sau orice alt element care să o facă memorabilă.

Criteriile de jurizare

Hai să trecem la criteriile de jurizare. Site-ul oferă posibilitatea de a acorda note de la 1 la 4. 1 înseamnă “Nu îmi place”, 2 înseamnă că imaginea este “Ok”, 3 se acordă pentru fotografiile care “îmi plac”, iar 4, nota maximă, pentru cele care “îmi plac foarte mult”. 

După cum observați notele se acordă pe baza unei analize subiective! Și țin să subliniez acest lucru, pentru că în artă sau în muzică unde totul este relativ și totul ține de gustul fiecăruia, o analiză obiectivă este extrem de dificilă. 

Eu am suferit destul de mult în facultate din pricina acestui subiectivism. La o universitate de artă, fiecare profesor, deși încearcă să fie obiectiv, acordă note după bunul său plac. Chiar dacă observă că tu te pricepi din punct de vedere tehnic să realizezi o imagine calitativă, conceptul, estetica și povestea sunt pur subiective și uneori s-ar putea să te trezești cu restanțe. 

De aceea la Fotografi-Cameramani există un juriu format din 19 membri (în această etapă de concurs), astfel încât, deși jurizarea este subiectivă, numitorul comun al majorității se fie unul cât mai apropiat de realitate. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai mulți membri în juriu, cu atât se reduce riscul ca unele fotografii bune să fie trecute cu vederea din pricina subiectivismului.

Eu mi-am făcut un sistem de vot ceva mai detaliat, în care am inclus o parte de criterii obiective. Am făcut un tabel ca să vă fie mai simplu să vă dați seama cum acord notele.

Nota 1: este în principal pentru fotografiile greșite tehnic din punct de vedere al reglajelor camerei, al direcției luminii și al editării. Când observ astfel de greșeli flagrante, incontestabile, cum ar fi un timp de expunere prea lung pentru subiecți în mișcare, balans de alb greșit, out of focus sau compoziții care nu respectă regula treimilor, nu pot să dau o notă mare, indiferent de ce se află în acea imagine. Apoi ofer nota 1 când lipsește povestea, adică când nu se întâmplă nimic în cadru, când partea estetică zgârie retina sau când văd fotografii pe care eu nu le-aș face niciodată (gen miri în situații penibile, mireasa în palmă, etc.)

Nota 2: Aici avem două categorii de fotografii. În primul caz ofer această notă când din punct de vedere tehnic fotografia este corectă. Nu trebuie să existe pretenții de mare artă, ci compoziția, lumina și editarea trebuie să fie corecte tehnic. Pe lângă asta punctez acțiunea din cadru. Chiar dacă există interacțiune între miri sau între oamenii surprinși în cadru, nu pot acorda o notă mai mare, dacă nu există o poveste interesantă. Spre exemplu, dacă avem o fotografie cu o mireasă care își îmbrățișează bunica emoționată care plânge, deși este un moment frumos, este foarte comun. Toți bunicii plâng când își văd nepoții mire sau mireasă. Deci nu este nimic spectaculos și cam orice fotograf poate face o astfel de fotografie. 

În al doilea caz ofer nota 2 fotografiilor care au șanse foarte mari să câștige o selecție, dar trebuie puțin îmbunătățite. Pot fi greșeli mici de editare, pot fi elemente care trebuie clonate sau pur și simplu eu aș vedea-o cu o altă cromatică mult mai potrivită. Când ofer această notă pe acest principiu, las de fiecare dată un feedback. Deci cei care ați primit recomandări de îmbunătățire a imaginilor de la mine, v-am punctat cu nota 2 pentru a avea oportunitatea în următoarea săptămână să înscrieți aceleași imagini, doar că mai bune, care au șanse mai mari de a lua distincția.

Nota 3: Aici sunt fotografiile care au toate ingredientele necesare pentru a primi o distincție: lumină, compoziție, poveste, editare. Practic ofer această notă tuturor imaginilor care au un nivel tehnic și estetic foarte ridicat. Dacă imaginea are o poveste bună sau un moment inedit, dacă are emoție sau dacă este spectaculoasă. Singurul motiv pentru care nu acord nota maximă este pentru că sunt elemente care nu îmi plac mie personal, deși pentru alți oameni sunt extraordinare. Spre exemplu fotografiile ultrawide sau cele super tele nu sunt pe gustul meu. Imaginile cu miri în miniatură unde defapt trebuie să votez peisajul și nu nunta, din nou nu mă încântă. Fotografiile cu haine, inele, bebeluși, animale de companie nu mă impresionează. Și în final, dacă nu îmi place editarea, care pentru mine este foarte importantă, din nou, nu primește nota maximă. Să nu mă înțelegeți greșit. Acord nota 3, care, atenție, este notă de trecere, tuturor fotografiilor extraordinare. Singurul minus, e latura mea subiectivă. Dacă îmi place sau nu ceea ce văd acolo.

Nota 4: Exact același lucru ca și la nota 3, singura diferență fiind că aici punctez și fotografiile care mie îmi plac foarte mult. Deci, ofer nota maximă fotografiilor corecte tehnic, cu estetică plăcută, cu poveste, emoție sau elemente spectaculoase și care se încadrează în aria mea subiectivă de gusturi. Spre exemplu, din punct de vedere al editării, dacă este o cromatică film look realizată la mare artă, ofer nota maximă. Dar atenție, condiția de bază este să aibă și celelalte elemente. Că dacă e doar frumoasă editarea, dar lipsește povestea sau creativitatea, nu voi acorda mai mult de nota 2.

Pe lângă cele 4 note generale, noi juriul, putem oferi punctaj și defalcat pentru tehnică,  editare, originalitate și lumină. Dacă nu suntem singuri ce notă să oferim, atunci puntem puncta fiecare element în parte, iar nota finala se calculează automat. Din punctul meu de vedere mai trebuia încă vreo 3-4 categorii, dar lucrăm cu ceea ce avem. 

Nu subestimați membri juriului

Nu vreau să mă lungesc mult cu vorba, dar trebuie să vă spun încă un aspect destul de important. Membrii juriului, pe lângă faptul că sunt fotografi buni, sunt oameni care au o cultură vizuală destul de bogată. În ceea ce mă privește, eu petrec minim două ore pe zi uitându-mă la fotografii sau studiind alți fotografi. Petrec mult timp pe paginile fotografilor de Facebook și Instagram, dar și pe site-uri gen Fearless, MyWedd sau ISPWP, că să mă inspir și ca să văd ce au mai făcut unii sau alții. Oricum, recunosc aproximativ 50% dintre autorii fotografiilor înscrise la Fotografi-Cameramani.

Atunci când înscrieți fotografii la Selecția Editorilor trebuie să aveți în vedere faptul că membrii juriului vă pot depuncta dacă acea imagine este o copie aproape 1:1 după altă imagine a altui fotograf. Nu zice nimeni că nu trebuie să vă inspirați, pentru că toți facem asta, dar încercați să nu copiați. Am observat că e un trend ca fotografii români să încerce să copieze fotografii care câștigă la Fearless și apoi să le înscrie la Fotografi-Cameramani în speranța că își vor crește rating-ul. Hai să fim serioși! Cu riscul de a-mi face dușmani, eu unul dau punctaj minim acestor furtiswag-uri. Chiar v-am semnalat în feedback și știu că unii dintre voi v-ați ofticat, dar cel puțin pe mine, care am văzut zeci de mii de imagini, nu mă puteți păcăli. Vă mai amintiți orele de limba română din școală când profesoara vă dădea să faceți o demonstrație la o operă? În loc să o scrieți pe bune, ați copiat-o dintr-o carte de comentarii, iar ea s-a prins pentru că a citit și ea toate acele cărți.

Pe scurt, e ok să copiezi ca să înveți tehnica și iluminarea, e ok să dai acele fotografii mirilor, dar nu e în regulă să le înscri la un concurs și să primești laude. Și eu, ca voi toți, reproduc imagini care îmi plac, ca să îmi îmbunătățesc stilul, dar nu le veți vedea niciodată înscrise la vre-un concurs sau în portofoliul meu.

Un alt aspect este legat de cei care mergeți la workshop-uri, iar apoi împrumutați stilul acelui fotograf. Oricât v-ați strădui să reproduceți, veți fi mereu o copie mai puțin reușită a acelui om. Și asta se vede de la o poștă. Credeți că nu recunosc o fotografie editată în stilul lui Alexandru Ionesi, o cromatică specifică lui Dragoș Ludușan de la BeLight sau o iluminare cu flash-uri în aer liber marca Marian Sterea? Vă înșelați.

Dacă doriți să fiți cu adevărat apreciați, încercați să fiți voi înșivă, iar atunci când vă inspirați, adăugați și o notă personală.

Hai să vă arăt cum am votat fotografiile de săptămâna asta!