La toate conferințele de fotografie de nuntă și în toate întâlnirile dintre fotografi (offline și online) se discută despre tehnologie, tehnică, marketing și conduită, se discută despre calitate și fotografii spectaculoase, însă de puține de ori se abordează teme precum scopul final al acestor fotografii.

Adevărul este că industria creată în jurul nunților a explodat în ultimii ani, iar toți prestatorii încearcă să aducă un plus de valoare și inovație astfel încât să-și găsească locul pe piață. Acesta este un lucru bun, dar din păcate, de multe ori se îndepărtează de lucrurile care contează, de fapt, cu adevărat. Chiar dacă mirii doresc fotografii cât mai diferite, mai interesante și mai spectaculoase, imaginile simple, portretele clasice și fotografiile de grup au un rol important care nu poate fi ignorat. Această tendință se vede din ce în ce mai des și în fotografia de nuntă.

Scopul nunților

Că să înțelegeți mai bine contextul subiectului de care vorbim astăzi, trebuie să facem o mică analiză asupra motivului real pentru care au loc nunțile. De ce există acest gen de evenimente și desigur, de ce sunt necesare fotografiile. Cu alte cuvinte, care este motivul real pentru care oamenii angajează un fotograf în această zi importantă din viața lor. 

Nunțile au efectiv trei scopuri: două materiale și unul psihologic.

1. Oficializarea relației:

Motivul principal pentru care oamenii fac nuntă este pentru că doresc să oficializeze realția de cuplu. Când doi oameni se iubesc și au un angajament verbal, acea relație este cunoscută și recunoscută într-un grup relativ mic de oameni: familie și prieteni. Ca relația să fie oficială în fața statului este necesar ca partenerii să-și exprime verbal această dorință și să semneze anumite acte. Acest lucru are loc la Casa de Căsătorii în fața unui ofițer al statului. Deci, practic are loc o ceremonie unde sunt necesari minim doi martori, iar mai apoi acel angajament verbal își schimbă statutul în “familie”, așa cum este definită în Codul Civil. 

După, în funcție de credințele ficăruia, are loc o ceremonie religioasă, tot pe același principiu, prin care noua familie cere binecuvântarea divinității, în unele cazuri existând și jurăminte verbale exprimare de ambii parteneri.

Deci, aceste două ceremonii, care au loc în cadrul nunții, sunt procesele de bază, care creează o relație oficial recunoscută de întreaga societate.

2. Întâlnirile dintre oameni:

Nunțile sunt un bun prilej pentru ca oamenii să se întâlnească și să petreacă timp împreună. Acesta reprezintă al doilea motiv pentru care nunțile a loc în maniera pe care o cunoaștem. Fie că vorbim de cei care au participat la cele două ceremonii, fie că ne referim la cei prezenți la petrecere, există un numitor comun: sunt oameni care nu s-au văzut de mult timp, sunt oameni care poate nu au fost niciodată împreună în același loc sau sunt oameni care pur și simplu se bucură de bucuria mirilor. 

Acest întâlniri de persoane sunt de cele mai multe ori unice în viața acelor familii și au ca scop reîmprospătarea relațiilor. De aceea nunțile sunt cel mai bun pretext pentru ca acești oameni să petreacă timp împreună.

3. Creează repere în viața oamenilor:

Scopul psihologic al nunților setează un nou statut în viața oamenilor. Mirii pășesc în viața de familie, iar de acum înainte, nu vor mai fi persoane care își plănuiesc viitorul doar din perspectivă individuală, ci vor ține cont de dorințele și părerile partenerului. Este o schimbare a modului de percepție, lucru care se răsfrânge și asupra celor din jur. Părinții mirilor își schimbă atitudinea fața de copiii lor. Dacă până la nunta îi priveau ca pe niște copii cărora trebuie să le coordoneze pașii, de acum încolo ei devin simplii consfătuitori. Din punct de vedere social, părinții și copii sunt pe picior de egalitate. Ambii au o familie proprie și iau decizii în funcție de parteneri și mai puțin de cei din jur.

Fotografiile de nuntă

Toate aceste trei motive pentru care se fac nunțile dau naștere unor momente pe care oamenii și le doresc imortalizate în fotografii și în video. La cununia civilă și cea religioasă au loc două procesiuni care le schimbă statutul. Fotografiile documentează fiecare pas din aceste ritualuri pentru a reprezenta o mărturie. Sunt imagini care vor arăta în timp istoria acelei familii. Întâlnirile cu oamenii la nuntă sunt un motiv de bucurie, iar fotografiile de grup consemnează legăturile de rudenie și prietenie. Punctul de contitură din viața oamenilor, reprezentat de ziua nunții, dă grandoarea, unicitatea și importanță momentului, motiv pentru care fotografiile și video-ul păstrează amintirea acelor clipe trăite.

Desigur, fiecare fotograf se străduiește să surprindă fiecare moment din nuntă într-un mod cât mai creativ, mai spectaculos și mai interesant, pentru a le oferi mirilor o amintire plăcută. Se pune mare accent pe ședința foto cu cei doi, pe momentele cheie de la cele două ceremonii și pe distracția de la petrecere. În ultimii ani, fotografii și-au arătat măestria și la pregătirile mirilor de acasă (lucru care acum 15 ani nu intra în aria de interes a mirilor sau a fotografilor), la ședințele foto ce se realizează înainte sau după nuntă și prin crearea de imagini spectaculoase în momente relativ simple sau banale. Cumva, aceste fotografii au devenit un fel de bonus. 

Dacă ar fi să facem un top cu genul de fotografii pe care se pun accentul la nuntă, o să observăm că pe primele locuri sunt fotografiile de cuplu cu cei doi miri și imaginile fotojurnalistice, iar pe ultimele locuri vor fi fotografiile de grup cu oameni. Și asta din cauză că sunt imagini simple din punct de vedere tehnic, redundante (mai ales dacă sunt mulți oameni care doresc fotografii cu mirii) și banale pentru că nu implică nici un fel de creativitate. Dacă nu îi cunoști pe acei oameni, imaginile ți se vor părea irelevante.

De fiecare dacă când discut cu viitori miri, încerc să le amintesc faptul că fotografiile finale trebuie să satisfacă nevoile tuturor persoanelor implicate. În primul rând trebuie să fie ei mulțumiți, beneficiarii direcți, în al doilea rând trebuie să fie mulțumiți invitații, în special familia apropiată, și nu în ultimul rând, fotograful.

Ca fotograf, pe lângă faptul că dorești să îți statisfaci clienții, trebuie să faci și ce îți place ție personal, dar în același timp și ce e relevant în breasla fotografilor. Pentru orgoliul tău personal și pentru a fi recunoscut la nivel de comunitate, trebuie să realizezi imagini care să te valideze. Desigur, orice fotograf care cunoaște tehnicile de fotografiere și de editare poate crea imagini clare, curate și suficient de bune pentru miri. La aceste imagini, din punct de vedere tehnic, nimeni nu are obiecții. Dar când vine vorba de concursuri, unde se votează, pe lângă aspectul general al imaginii și originalitatea sau spectaculosul momentului surprins, aceste imagini simple, cum ar fi un portret superb (de altfel) cu mirii, nu vor fi luate în considerare. De aici e și toată frenezia asta cu fotografi care se străduiesc să realizeze fotografii creative, însă nu de puține ori, involuntar, aceștia uită că trebuie să ofere aceeași atenție și imaginilor mai puțin spectaculoase.

Și totuși, de ce sunt atât de importante fotografiile de grup?

Ca să înțelegem mai bine acest lucru trebuie să analizăm realația dintre părinți sau bunici și miri, ce înseamnă pentru ei nunta copiilor sau respectiv nepoților și de ce anumite fotografii au o mai mare relevanță pentru aceștia.

Părinții

A fi părinte este cu siguranță o mare responsabilitate, dar pe lângă greutățile și satisfacțiile pe care le implică, creșterea unui copil vine la pachet cu anumite idealuri. Părinții își doresc ce e mai bun pentru copilul lor, iar pentru asta au nevoie de o confirmare că și-au făcut treaba responsabil. Așa se explică faptul că părinții doresc pentru copil o bună evoluție școlară, realizarea unei cariere într-un anume domeniu de activitate și împlinirea pe plan personal. Cum spuneam și mai devreme, punctul maxim este realizarea unei familii. O dată cu nuntă, se schimbă percepția părinților asupra copiilor lor, căsnicia fiind în viziunea lor, un apogeu al maturizării.

De aceea la nuntă, părinții se implică în eveniment ca toate lucrurile să meargă bine și sunt vizibil emoționați când își văd fica în rochie de mireasă sau băiatul în costum de mire. Și aici intervin lucrurile care contează cu adevărat pentru ei, cu fotografiile aferente. La pregătirile de acasă, fotografiile cu mirele sau mireasa împreună cu părinții sunt cele mai emoționante. Eu personal, am grijă că în acele momente să fie nu mai fie și alți oameni în încăpere și îi încurajez să se îmbrățișeze, să se sărute pe obraz sau să-și spună lucruri frumoase. De cele mai multe ori atât mirii cât și părinții lor se emoționează, iar reacțiile spontane și sincere, pe care le surprind în fotografii, reprezintă un anumit gen de intimitate părinte-copil cu care acești oameni nu se întâlnesc foarte des. 

De-a lungul timpului mi-am dat seama că oamenii nu au fotografii din astfel de momente sincere. Chiar dacă toți își fac selfie-uri cu părinții sau se surprind în fotografii cu grup la diverse evenimente, lipsește acea apropiere specifică relației părinte-copil. De aceea putem exploata acest aspect la nuntă că să le oferim oamenilor fotografii cu adevărat relevante.

Apoi sunt fotografiile formale, de grup, care se fac de obicei după cununia civilă sau cea religioasă, când oamenii se uită la cameră și zâmbesc frumos. La aceste imagini mă refer când spun că nu le plac fotografilor să le facă pentru că sunt prea banale. Dar, deși poate nu o să mă credeți, sunt unele dintre fotografiile mele preferate pentru că îmi place să observ gradele de rudenie dintre oameni și să urmăresc care sunt asemănările fizice dintre aceștia. Oamenii se pregătesc temeinic pentru nuntă, investesc sume considerabile de bani în haine frumoase, doamnele merg la saloane de înfrumusețare, iar mirii au grijă să arate superb în ținutele de nuntă. De aceea, portretele clasice, în care se văd toate aceste detaliile (coafură, machiaj, haine, pantofi etc.) vor fi foarte apreciate. Nu știu dacă ați observat, dar tocmai aceste imagini au șansele cele mai mari să ajungă pe rețelele sociale. Părinții au nevoie de aprecierea prietenilor lor din mediul online, iar din acest motiv sunt foarte nerăbdători să primească fotografiile. Este un lucru normal și firesc, iar eu ca fotograf înțeleg foarte bine această nevoie. Este un moment unic pe care părinții mirilor l-au așteptat toată viața și mi se pare justificată nevoia de a se mândri cu ai lor copii în postura de mire și mireasă.

Bunicii

Pentru bunici nepoții sunt lumina ochilor lor. La rândul lor au fost și ei părinți și au avut grijă ca ai lor copii să crească frumos, să primească o educație bună și să fie cineva în viața. O dată cu trecerea timpului, acești oameni au observat că îmbătrânesc, iar când copii lor au devenit independeți și-au dau seama că scopul lor suprem (adică creșterea copiilor) începe să dispară. Din acest motiv, atunci când apar nepoții, bunicii își stabilesc un nou scop prin a le purta de grijă. Așa se explică acest atașament.

Dar vine momentul nunții nepoților, iar bunicii o trăiesc cu mare intensitate. Au trecut printr-un episod similar cu ai lor copii, iar când asta se repetă cu nepoții, bunicii trăiesc o mare bucurie pentru că au condus spre maturitate încă o generație de oameni. Pentru ei nu prea contează cum va fi nunta. Îi iubesc atât de mult pe nepoți încât îi lasă să facă lucrurile așa cum doresc ei, fără a se implica activ în organizare. Pentru ei, cele mai importante momente sunt acelea când pot să stea câteva clipe în preajma mirilor, când îi felicită, sărută sau îmbrățișează. Acestea sunt momentele când fotograful trebuie să fie extrem de atent. Dacă va surprinde fotografii cu interacțiunea cu bunicii, aceștia vor fi cei mai fericiți. Am observat că aceste imagini ocupă un loc de cinste în casa buncilor. Cu siguranță ați văzut și voi fotografii de familie puse pe perete sau prinse în ramele icoanelor din casele de la țară.

Desigur, nu am gândit din totdeauna așa. La început nu mi-am dat seama cât sunt de importante aceste fotografii, dar o dată cu experiența, au fost câteva întâmplări care m-au făcut să-mi schimb modul de a vedea lucrurile. O să vă spun trei povești care pot servi ca exemple.

Povestea 1

În 2016, un prieten bun din copilărie m-a chemat să-i fotografiez nunta. M-am bucurat foarte tare mai ales că eram și prieteni de familie. Mamele noastre au fost foarte apropiate și urma ca și părinții mei să fie invitați la nuntă. 

Am mers la eveniment, am făcut fotografiile, mirii au fost foarte mulțumiți de rezultat, iar tot procesul fotografic s-a terminat cu bine. 

Într-o zi am primit un telefon de la mama mirelui, iar timp de 20 de minute mi-a spus cât de urâte sunt fotografiile pe care le-am făcut, cât de dezamăgită este și că ce greșeală mare a făcut copilul ei alegându-mă ca fotograf la nuntă. Am rămas înmărmurit. Am încercat, evident, să văd unde am greșit. Doamna nu mi-a dat drept la replică și și-a continuat monologul. Într-un final am deslușit misterul când mi-a pus ceva genul acesta: “Nu știu cum ai făcut tu pozele, dar eu nu am o poză ca lumea cu copilul meu mire. În toate pozele sunt grasă, bătrână și urâtă și eu nu arăt așa în realitate.” Atunci am înțeles. Doamna probabil că nu a fost până atunci fotografiată cu un aparat foto profesional, care arată realitatea așa cum este ea, cu toate ridurile și imperfecțiunile pielii. Probabil a avut un șoc. Mi-a spus că de suma mare de bani pe care am primit-o aș putea să retușez toate imaginile în care apare pentru a arăta exact așa cum credea ea că arată. Nu i-am dat un răspuns. După ce am încheiat conversația, l-am sunat pe mire și i-am spus toată povestea, iar replica lui a fost următoarea: “Las-o pe mama, nu o băga în seama!”

Evident, nu puteam lăsa situația așa. Am discutat din nou cu ea, i-am propus să aleagă 5-10 imagini care îi plac cel mai mult, iar pe acelea le voi retușa exact așa cum dorește. Nici nu a vrut să audă. Mi-a zis că ori totul, ori nimic. Iar dacă aleg să nu modific nici una, eu și familia mea va trebui să uităm că i-am cunoscut vreodată. Vă dați seama cât de supărată era.

A doua zi am revenit cu un telefon. Am sperat că se va calma. I-am explicat că nu pot să retușez cele câteva sute de imagini în care apare și dânsa, fiindcă ar dura prea mult și ar fi destul de complicat. I-am făcut o nouă ofertă. I-am spus că îi voi face un tablou, pe orice dimensiune dorește, cu fotografia ei preferată, retușată ca la carte. A acceptat, ne-am împăcat aparent și urma să-mi spună în câteva zile numele imaginii.

Au trecut 4 ani de atunci și nu a mai dat nici un semn. Nu a mai vorbit cu nici un membru din familia mea. Ne-am întâlnit la botezul nepotului (copilul foștilor miri), prilej cu care mi-a amintit încă o dată de situație. Aceeași discuție, nici un rezultat.

În timp ce scriam acest articol mi-am amintit de povestea aceasta. Cred că după ce trece pandemia voi alege o imagine, o voi retușa și îi voi face cadou un tablou. 

V-am spus povestea asta ca exemplu că să înțelegeți cât de importante sunt pentru părinți pozele cu ai lor copii. Chiar dacă doamna în cauza a exagerat și a dat naștere la un scandal probabil nefondat, trebuie să înțelegem că pentru ea, modul în care arăta în ziua nunții copilului ei este de departe cel mai important aspect.

Povestea 2

Acum mulți ani, la o nuntă, în timpul petrecerii au fost un moment când s-a oprit dansul pentru ca oamenii să servească un fel de mâncare. A venit la mine un domn, undeva la vreo 60 de ani, care purta ochelari de soare chiar și în interior. L-am observat încă de la începutul nunții, dar nu i-am dat importanță. Mi-a cerut să le fac o fotografie de grup, lui și foștilor lui colegi de serviciu. Zis și făcut. S-au adunat vreo 15 persoane pe ringul de dans, iar el a stat în mijloc. La final mi-a mulțumit frumos. 

Colegul videograf era lângă mine. M-am întrebat dacă îl cunosc pe acel om, iar răspunsul meu a fost evident, nu. Și atunci mi-a spus povestea lui. Domnul respectiv a fost șef de sală în restaurantul unde avea loc nunta, iar colegii lui de serviciu erau foștii ospătari. Am fost un om foarte corect cu toată lumea și își făcea treaba responsabil. Doar că… era orb. Vă dați seama că în acel moment am început să îmi pun o mulțime de întrebări: Cum se deplasează fără ajutor? Cum de a știut că eu sunt fotograful și cum venit direct la mine să îmi ceară o fotografie deși el nu mă vedea? Hmm… 

Pe moment mi-am văzut de treabă în continuare, dar după nunta am continuat să mă întreb: De ce avea el nevoie de fotografie de grup dacă nu o va putea vedea niciodată? Nu știu care este răspunsul, dar singura variantă care are logică e că acest om a pus mai presus de interesul lui, interesul celorlalți. Putea să își vadă liniștit de treabă, însă el s-a gândit că e un moment frumos când sunt toți foștii colegi împreună, iar o fotografie i-ar ajuta pe ceilalți să-și amintească de acest moment. Poate pentru dânsul, colegii au fost ca o familie, iar această situație când sunt toți împreună nu se repetă prea des.

Povestea asta, exemplul acestui om, mă emoționează și acum! Mi se pare incredibil gestul lui de a cere o fotografie pe care nu o va vedea niciodată, doar din dorința de a le face un bine celor din jur. Cumva acea fotografie de grup are o deosebită importanță pentru el, de s-a gândit să păstreze în amintirea celorlalți acel moment.

Povestea 3

Anul trecut am fost la o nuntă la Baia Mare. În timpul ședinței foto miri mi-au spus că nu doresc să facem fotografii cuplu doar cu ei doi. Vor să profite de timpul acesta pentru a-și vizita la spital bunica bolnavă. Coincidența a făcut că și bunica mea era în spital în aceeași perioadă suferind de cancer în fază terminală. Deși ei mi-au spus că nu doresc fotografii la spital, am insistat să-i însoțesc. Bunica mea și-ar fi dorit mult să mă vadă mire, dar știam că nu va avea ocazia asta, însă bunica lor se putea bucura pentru câteva clipe de această imagine cu ei în postura de mire și mireasă.

Într-un final i-am însoțit la spital și am documentat fiecare moment. A fost foarte emoționant pentru toată lumea, dar mai ales pentru bunica lor. După ce ne-am liniștit puțin am făcut câteva fotografii clasice de nuntă. Mirele a avut o replică care mi s-a părut super draguță: După ce ieși de aici, te îmbraci frumos și vom reface aceste imagini!

După nuntă le-am cerut acordul de a posta câteva imagini și de a spune povestea lor. Au fost de acord. Am vrut să-i fac pe oameni să înțeleagă cât de importante sunt clipele petrecute alături de cei dragi și în același timp, cât de importante sunt fotografiile care să ne amintească de astfel de momente unice.

Concluzie

Sper că am reușit, cel puțin într-o mică măsură, să vă fac să înțelegeți cât de importante sunt fotografiile de grup cu oamenii, mai ales în contextul nunții. Dacă sunteți viitori miri nu uitați să rezervați timp în ziua nunții pentru a sta puțin cu bunicii și părinții și pentru a face fotografii cu aceștia. Dacă sunteți fotografi, aveți răbdare cu oamenii și nu refuzați pe nimeni când vă cere o fotografie de grup. Nu puteți știi care este povestea din spate.