Anul acesta am reușit să ajung o zi la Smida Jazz Festival. Deși e destul de aproape de Cluj, programul meu de peste vară nu mi-a permis până acum să mă bucur de mica oază de liniște din Munții Apuseni. Știu că e clieșic deja să spui că ești îndrăgostit de natură și de munte, dar pentru un om care în liceu nu rata nici o tabără de protecția mediului, care participa la o muțime de ecologizări în zonele de munte și pentru care focul de tabără și chitara acustică reprezintă un mic colț de rai, să stau departe de natură e frustrant. Dar cum jobul meu de fotograf mă scoate în weekend-uri pe teren, ratez deseori acțiunile de împădurire sau turele montane cu bicicleta. Așa că e lesne de înțeles de ce mi-am dorit atât de mult să ajung la Smida.

Locația

Smida este o mică localitate din Munții Apuseni, la coada lacului Beliș, la aproximativ 90 de km de Cluj, o zonă care îmi e foarte dragă datorită peisajelor superbe, a liniștii și a potențialului fotografic. Am fost de mai multe ori să fotografiez cupluri, iar dacă ai norocul să nimerești o zi senină de vară, apusul de soare îți va da senzația că lumea se poate termina atunci și nu îți va părea rău. Acest loc este perfect pentru un festival de jazz. Ce poate fi mai plăcut decât un peisaj frumos, aer curat și muzică bună, relaxantă? Ah da! Și fără semnal la telefon.

Check-in

Multă lume a venit la festival cu bicicleta. Am văzut oameni în drum spre festival pedalând la deal cu rucsacii în spate și m-am bucurat să văd cât de perseverinți sunt. Cu siguranță, după câteva ore petrecute pe drum, altcumva te vei bucura de atmosfera de festival. Am văzut inclusiv oameni care aveau legate de bicicletă remorcuțe pentru copii sau animale de companie. Pentru cei care au venit cu mașinile erau parcări special amenajate, iar spre surprinderea mea, deși a plouat cu o noapte înainte, nu erau șanse să rămâi impotmolit în noroi. Locul unde biletele se schimbau în brățări era o șură, iar fetele din staff erau foarte drăguțe și politicoase. Nu s-a stat la coadă prea mult pentru că sistemul era bine pus la punct.

Organizarea

Tot festivalul este gândit la un mic orășel cu de toate. Zona de camping, zona de mâncare, zona de activități (workshop-uri, jam session-uri, recreative, etc.), tururi ghidate (biciclete, caiace) și incusiv discuții pe teme literare și mindfulness. Toate acestea pe lângă scena principală unde performează artiștii și noua scenă secundară. Organizatorii au pus mare accent pe ecologie, motiv pentru care vânzătorii de produse (mâncare, cafea, băuturi) au evitat pe cât posibil plasticul, iar peste tot prin festival colectarea deșeurilor se făcea selectiv. Era și o mică dubiță de la Carpat Energy unde puteai să îți încarci dispozitivele mobile cu energie solară. Un lucru pe care eu personal nu l-am mai întâlnit și la alte festivaluri a fost prezența animalelor de companie. Contrar opiniei publice, cățeii au fost destul de liniștiți și nu au creat probleme. Probabil că și lor le place jazz-ul. Haha!

Muzica

Din păcate nu am asistat decât la un singur concert, însă cât am apucat să văd și să ascult, mi-a plăcut. Jazz-ul e genul de muzică pe care te relaxezi, te lași purtat de val și te bucuri de momentele de libertate pe care ți le oferă. Din acest motiv fiecare festivalier se manifesta în felul lui. Unii urmăreau cu atenție prestația artiștilor, alții ascultau muzica cu ochii închiși, iar alții schițau mișcări pe valurile sunetelor.

Camping

La un astfel de festival pe care inevitabil îl asociezi cu o drumeție la munte, este absolut necesar ca infrastructura de camping să fie una foarte bună. Judecând după câți oameni am văzut în festival și după câte corturi și rulote erau, cred că vreo 70-80% dintre festivalieri au venit cu casa în spinare pentru a bifa un weekend la munte în toată splendoarea lui. Vremea a fost mohorâtă, dar se pare că nimănui nu îi păsa. Deși se anunțau temperaturi de sub 10 grade Celsius noaptea, oameni înarmați cu tot echipamentul necesar au umplut repede spațiul destinat campingului. Erau toalete ecologice și dușuri cu apă caldă și produse de igienă personală de la Nivea.

Alte activități

Ca să nu te plictisești aveai la dispoziție o mulțime de activități. Pe lângă cele din afara festivalului (la care nu am participat), erau o mulțime de workshop-uri, lecturi publice și ateliere de creație. Cei de la Music Hub aveau un mic stand pentru jam session-uri.

Oamenii

Un lucru care mi-a atras atenția în mod deosebit a fost genul de oameni care participă la acest festival. Începând de la bebeluși, copii mici, adolescenți rebeli, tineri căsătoriți și până la persoane de vârsta a doua și a treia. Chiar și localnici am văzut prin festival. Pe de o parte toți acești oameni au în comun gustul pentru muzica jazz, însă pe de altă parte, indiferent de vârstă, faptul că acest festival se organizează în mijlocul naturii, devine un pretext bun pentru a te deconecta de agitația orașului. Mi-a plăcut că oamenii zâmbeau chiar dacă afară era frig, ploaie și ceață și că nimeni nu venise acolo să facă parada modei. Un lucru e clar: frumusețea interioară nu se reflectă prin haine, ci prin bunul simț și respectul reciproc pe care le întâlneai la tot pasul la Smida.

Mâncarea

Zona mea preferată de la orice festival este la food court. Îmi place să încerc diferite preparate culinare realizate pe loc, mai ales de oameni care se plimbă cu rulotele lor și fac asta din pasiune. La Smida am avut de toate: mâncare românească, pește proaspăt din zonă, pizza/paste și multe alte bunătăți.

Concluzie

Smida Jazz este mai mult decât un simplu festival de muzică. E locul unde îți iei familia sau prietenii și te deconectezi timp de 4 zile de tot ce înseamnă agitație urbană. Fiind în vârful Munților Apuseni te poți bucura de peisaje frumoase, de aer curat și poți participa la o mulțime de activități pentru a-ți alimenta latura socială. Muzica bună și lipsa semnalului de telefon fac din acest loc un mic colț de rai care te va face să revi în fiecare an.